Mult inainte de descoperirea zincului ca metal, zacamintele de zinc au constituit o resursa pentru aliajele de cupru-zinc (alama) si pentru sarurile de zinc utilizate in medicina. Se cunosc obiecte din alama din Babilon si Asiria datand din mileniul 3 i.C. si din Palestina datand din 1400 - 1000 i.C.

Prima atestare a amestecului zinc-cupru este reprezentata de o podoaba descoperita in Rhodos datand din anul 500 i.C. Desi de atunci a fost utilizat pentru obtinerea alamei, au trecut multe secole pana ce zincul a putut fi identificat ca metal. Notiunea de "zinc" s-a stabilit in secolul al 17-lea odata cu redescoperirea materialului.

Deoarece zincul apare in natura sub forma de amestecuri, el este obtinut dintr-o sare a lui: carbonatul de zinc. Zincul a fost folosit mai ales sub forma de aliaje cu alte metale ca element component al monezilor. Zacamintele de zinc s-au exploatat inca din epoca bronzului dar mult mai tarziu s-a descoperit ca este vorba de un element ce nu mai poate fi descompus: zincul. Pana la sfarsitul secolului al XVII-lea, zincul a fost importat mai ales din India, fiind unul dintre materialele foarte scumpe.

Articolul complet despre istoria zincului (descoperire si folosire in trecut, procese actuale de obtinere, zacaminte si rezerve) poate fi citit in format PDF.